Uşa cea strâmtă

„Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.” Luca 13:24

Porţile din Harar

Harar este un oraş ce pe vremuri străvechi era capitala unui emirat; acum este încorporat Etiopiei. Multă vreme s-a păstrat un obicei vechi: închiderea porţilor la asfinţitul soarelui. Viaţa oraşului era paşnică şi simplă: în zorii zilei, şiruri lungi de locuitori se scurgeau pe cele cinci porţi, mânând cirezi de vite spre păşunile de pe dealurile din apropiere. Seara se înapoiau cu lemne, cu cereale, cu nutreţ pentru animale. Când se apropia asfinţitul soarelui, păzitorul porţii striga tare: „Şaile!”, adică „Grăbiţi-vă, se închide poarta!” După această strigare, poarta se închidea. Cei rămaşi afară trebuiau să aştepte până în dimineaţa zilei următoare, dacă mai ajungeau, căci noaptea umblau şacalii, hienele şi tâlharii. Mulţi erau găsiţi morţi a doua zi dimineaţa.

Iată o istorioară plină de învăţătură! Mântuirea înseamnă intrarea pe poarta vieţii, intrare despre care Mântuitorul a zis: „intraţi pe uşa cea strâmtă”. Dar această intrare trebuie făcută acum. Vine noaptea, vine moartea şi nimeni nu mai poate intra. „ ... să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele” Marcu 2:10.