Jertfa lui Isus

Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?

El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.

Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?

Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.

Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă... Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Isaia 53:1-12

Cine a crezut in ce li se vestise? Erau aceleasi vremuri ca si azi. Toti cunosteau ca are sa vina Mesia, pentru ca El a fost vestit ca va veni inca de pe timpul lui Iacov.

“Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Şilo, Şi de El vor asculta popoarele.” (Geneza 49:10)

Cu cat mai mult cunosteau ei ca are sa vina Mesia dupa ce aveau in fata cuvantul lui Dumnezeu vestit prin proorocul Isaia. Preotii din acele vremuri vorbeau in sinagogi poporului despre aceste proorocii. Era exact ca astazi, cand in biserici se vorbeste despre Isus (Mesia) si toti au cunostinta despre El. Toti stim ca Isus va veni iarasi. Dar cine a crezut in ce li se vestise?

Stiau prea bine ca El nu va venii in slava, nu va veni sa stea pe tron, ci din contra, El va veni umil. Intocmai sa si intamplat. A venit in lume si pana nici loc unde sa se nasca nu sa gasit. Toti oamenii stateau cu usile incuiate, aveau mesele pline si se ospatau. A trebuit sa se nasca intr-o iesle, El Isus, mantuitorul lumii, pentru ca nimeni nu La primit. A crescut printre ei, ca un copil umil, incat nimic de la el nu-i atragea pe oameni cu ceva. “El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.” (Isaia 53:2)

Era dispretuit si nimeni nu-L baga in seama, de multe ori poate batut, traind intr-o familie saraca care poate de multe ori nu aveau nici cu ce sa-L hraneasca. Era atat de dispretuit ca nici nu-L puteai privi si nimeni nu-L baga in seama. “Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.” (Isaia 53:3)

A venit exact cum toti cunosteau, umil si smerit si nimeni nu La bagat in seama pentru ca nu L-au cunoscut. Totusi, El a venit sa daruiasca viata. El nu era un cersetor, nu a venit sa primeasca ceva, ci a venit sa daruiasca ce nimeni altul, din cer sau de pe pamant nu ar fi putut sa daruiasca......dar ei L-au respins si nu L-au primit, lau scuipat si si-au batut joc de El.

Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia: 53:4,5)

A fost dus ca un talhar si condamnat la moarte desi in el nu sa gasit pacat si nimic de condamnat. Dar cine La cunoscut? Cine a inteles pentru ce a murit El?

Toti aceia care vorbeau despre venirea Lui, toti aceia care L-au asteptat sa vina L-au trimis la moarte, l-au scuipat, batut, in loc de apa i-au dat sa bea otet si fiere, pe cap iau pus o cununa de spini si Il batjocoreau. El insa nu a deschis gura pentru ca stiase pentru ce venise si pentru tot ce i-au facut El le-a raspuns cu iubire.

Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?

Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui .

(Isaia 53:7-9)

Astazi noi ne amintim de suferintele, moartea si invierea Lui. Cunoastem cu totii ca El pentru pacatele noastre a murit, ca noi sa avem viata. Sarbatorim ziua aceasta a biruintei Lui si ne bucuram.

Dar cine a crezut in ce li se vestise?( Isaia 53:1)

Am facut din Jertfa Lui doar o poveste, cu iepurasi, cu oua rosii si cu stiu eu ce alte obiceiuri. Am facut o sarbatoare in care ne ospatam la mesele noastre pline. Usa inimilor noastre sta inchisa cu zavoare. El vine si astazi la fel, umil si smerit. El bate la usa inimii noastre, dar noi nu-L primim, Il lasam afara. Traieste printre noi, dar nu-L cunoastem. Il batjocorim zi de zi si cand este vorba de El n-am vrea sa ascultam. Traim intr-o lume de blestem, zi de zi alergam ca noi sa o ducem cat mai bine si uitam de suferinta Lui pentru noi. Bisericile sunt tot mai goale si cei care merg la ele vin numai de Craciun si de Pasti crezand ca pot primi iertarea de pacate printr-o impartasire inaintea preotului, care de fapt nu poate da iertarea si nici viata caci si el este un om cu pacat si numai jertfa lui Isus, in care nu este pacat se poate primi iertarea si viata care a fost oferita pentru toti.

Zi de zi auzim ca Isus vine iar, dar cine Mai crede in ce li se vesteste?

Esti tu pregatit pentru ziua cand El va reveni? Poate ca firul vietii tale se termina maine, crezi ca credinta ta este mantuitoare? Crezi ca daca mergi la biserica doar de Craciun si Pasti este indeajuns sa faci in comparatie cu ce a facut Isus pentru tine? Ori cat ai face, oricate matanii, rugaciuni la sfinti, oricate lumanari ai aprinde, oricat ai da de pomana, ori cate alte lucruri ai face nu-ti dau mantuirea. Nu sfintii au murit pentru tine, nu printr-o coliva (pomana) a venit mantuirea.

Mantuirea a venit prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El este singurul care poate da iertarea, mantuirea si viata vesnica impreuna cu El, caci nu ca sa traim mai bine pe acest pamant a murit Isus, ci pentru a trai vesnic impreuna cu El in imparatia cerurilor. El este singura cale. “Isus i-a zis: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) si singura cale pentru a dobandi viata este sa credem in El, sa-L primim in viata noastra si sa-L lasam pe El sa traiasca in noi. Cuvantul Lui, Biblia, este calauza spre a cunoaste cum dobandim viata spre a-L cunoaste pe Dumnezeu si numai prin implinirea ei putem sa traim dupa cum Dumnezeu ar vrea sa traim ca sa putem fi mantuiti.

El zicea: "S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie." (Marcu 1:15)

Pocaiestete si cauta sa ai viata caci EL VINE CURAND!