Inca de dimineata m-a incercat o stare apasatoare in sufletul meu. M-am trezit foarte obosit si parca nimic nu-mi convenea. Am inceput oarecum sa cartesc impotriva Domnului, aducandui la cunostinta starea mea, problemele mele si parca nu aveam chef de nimic. Ba mai mult , parca mi-as fii dorit sa nu mai fiu, sa plec de pe pamantul asta. Nu am avut incotro si am plecat sa dau examenul pe calculator pentru permis auto. Acolo parca aceasi stare ma incerca, stand ceva timp sa astept la coada.. Am intrat la examen si in sfarsit, a venit si momentul asteptat.. "l-am luat", am fost admis.. Am reusit sa scot un zambet pe expresia fetei mele, in scurta convorbire pe care am avut-o cu domnul politist examinator. Scurta bucurie a trecut insa foarte repede si mergand pe drum spre statia de autobuz, starea aceea m-a coplesit parca si mai rau.. aproape imi venea sa plang.. Parca nimic nu imi mai aducea fericire si ziceam in gandul meu: "Totu-i goana dupa vant!" Nu-mi placea deloc starea mea.. ma vedeam atat de gol si parca nu ar fi nici un rost sa mai fiu pe "aici". Am ajuns in sfarsit acasa, unde, nu am facut altceva decat sa ma pun in pat, cazand foarte repede in somn din cauza oboseli grele pe care o simteam in trupul meu si de durerea de cap pe care o aveam. Am fost trezit nu dupa mult timp, de telefonul care suna, apelat fiind. Parca aceasi stare ma insotea iar. Am plecat iar de acasa, si, seara, cand ma intorceam din nou acasa, in mintea mea a rasunat un gand pe care fratele lider ni l-a transmis ieri seara la Biserica: "Veti fi incercati saptamana asta!" Apoi a venit si Duhul lui Dumnezeu care mi-a schimbat starea si m-a facut sa ma gandesc daca Il iubesc chiar si atunci cand totul pare fara rost, cand poate sunt apasat sau trist.. M-a facut sa-mi dau seama ca asa si e, nimic nu te poate face fericit cu adevarat, chiar si succesele pe care poate le ai in viata. Toate tin o clipa, o vreme, un timp, dar sigur se duc, dar cand il ai pe Dumnezeu in viata ta, chiar si in momentele grele esti fericit. Cand il ai pe El, ai totul, nimic nu mai conteaza. "Da, Doamne, te iubesc mai mult decat orice, de asta, parca, imi doream sa plec la Tine, pentru ca nimic nu ma poate face fericit, decat Tu. Doar tu faci lucrurile frumoase, doar tu imi dai putere sa merg mai departe! Te iubesc chiar daca poate uneori nu reusesc sa iti arat asta, caci sunt in trupul acesta slab si neputincios adesea, dar sufletul meu tanjeste dupa Tine! Ajuta-ma sa lupt pentru asta... pentru a Te iubi!" Vreau sa te intreb si pe tine.. "Il iubesti tu pe Dumnezeu mai mult decat orice altceva?! Il iubesti tu atunci cand totul parca se naruieste in viata ta, cand tristetea te doboara, cand totul parca nu mai are sens..? Il iubesti tu atunci cand toate iti merg bine, cand propasesti si viata ta e numai fericire? Poti spune tu, pot spune eu in orice stare, fie ea de cadere fie de inaltare ca Dumnezeu e totul pentru noi, ca Il iubim oricum ar fii viata noastra?" Haideti sa ne punem cu totii intrebarea si sa nu lasam ca lucrurile, persoanele si momentele din viata noastra sa ne impiedice sa ne aducem aminte ca Domnul este sau ar trebui sa fie pe primul loc in viata noastra!
Ma rog ca raspunsul tau sa fie acesta:„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!" Psalmul 18:1
Ma uit la mine, si stiu.. nu sunt datorita mie ceea ce sunt! Sunt doar datorita Lui, adica lui Dumnezeu, binenteles, dar si datorita voua, cei cu care El m-a binecuvantat. Daca sunt frumos, nu sunt pentru ca sunt eu, ci pentru ca, voi, ma vedeti si ma considerati asa, daca sunt un prieten bun, sunt pentru ca voi m-ati acceptat sa va fiu. Daca sunt binecuvantat, sunt datorita voua, caci va rugati pentru mine sa fiu. Da, stiu.. stiu foarte bine, caci tot ce este bun in viata mea este datorita voua. Voi m-ati acceptat asa cum sunt, voi m-ati primit ca prieten, voi m-ati facut sa zambesc, cu voi am petrecut clipe minunate, voi v-ati rugat pentru mine. Va iubesc si va pretuiesc >:D< Ii multumesc Domnului pentru voi, voi fiind grupul care ne intalnim la Nico ;)
